foto – copyright @Traian Paghe, Pisa, 2020. Myself, într-o vacanță musai, luată după una din campaniile de mai jos. It was fun and relaxing.

Scriu atât de rar despre campaniile mele, încât fiecare demers pare o declinare banală a proverbului atât de înțelept cu croitorul care umblu cu pantalonii rupți. Dar și când mă pornesc, păzea. Am decis să îmi auto-analizez – laudativ, evident o suită de campanii pentru Auchan, un case study întins pe trei ani, pe același brief – o campanie generică de sales în marele retail, cu același endorser, în același setup.

Primul an a fost ofertant, trebuie să admit. Să lucrezi cu doi endorseri super creativi și smart, ce poți visa mai mult. Ai grijă ce-ți dorești, totuși… A fost campania cu cei mai mulți decision-makeri pe cap de copywriter pe care am făcut-o vreodată: cei doi endorseri, clientul, regizorul și colegul șef de proiect. Da, cinci, mă durea capul o oră după fiecare întâlnire, încercând să pun cap la cap ce am de făcut. Ce agream cu cei doi era aprobat de client, modificat de regizor, respins apoi de cei doi, neînțeles de client, revizuit cum credeam eu, pe barba mea, re-aprobat cu cei doi, convins cât de cât și Muntean, respins la filmări fix înainte de “.. acțiune!”. Rescris replici pe laptop, filmat apoi pe riscul nostru, aprobat de client a doua zi, după ce plecase de la filmări pe la 3 noaptea – haha, simpatic, da’ când ați pus-o pe-asta, că n-am vorbit-o la PPM?”.
A ieșit o campanie super faină, gândită ca un teaser perpetuu, de fapt. Teaserul mi se pare și azi un benchmark; la execuția cu pâine și maia mă face și-acum să râd gestul improvizat al lui Exarhu de a-și arunca pe jos coșul. Cei doi au mai improvizat replici aici și aici. Iar la ultima, am decis cu toți să pastișăm Casablanca și să-i filmăm plecând împreună, ca doi prieteni, pe pista aeroportului.. mă rog, pe culoarele Auchan.

Al doilea sezon a părut mai ușor de realizat, și-a intrat puternic în rol vrăjitorul-dictator din spatele camerei. Radu Muntean, cel mai bun regizor din advertisingul românesc ever, nu mai vedem exemplare din specia asta, să facă spoturi 30 de ani încontinuu (sigur are peste o mie), a făcut din scripturile mele aparent simpluțe niște scheciuri video simpatice; teaserul pare un spot la nimic, fix cum trebuie; are aerul unui trailer de serial, atât de bine e regizat și jucat. Mai ales de Raluca Aprodu, această Nadia Comăneci a filmărilor, cu 10-10-10 la fiecare dublă pe care o trăgea.
Al treilea an ne-am distrat cel mai mult. Cu excepția Exarhu, pe care Muntean l-a pus să tragă 28 de duble pentru secvență complicată în care erau de coordonat o grămadă de mișcări. A fost prima filmare la care am adormit la ultima pauză. Probabil am ratat câteva cadre, că nu-mi amintesc toată execuția asta (toate campaniile au fost filmate noaptea, în Auchan, după ora 22.00 și durau până la 6 jumate).
Dincolo de toate mărturisirile astea de making of, aș spune că sunt campanii în care contează mult copy-ul, construirea de personaje, discuțiile cu endorserii și alinierea brandurilor lor personale cu cele ale brandului de client și chimia cu echipele de filmare.