Categories
business marketing planetarium

Retail&HoReCa Marketing In The Times Of COVID

Mi-amintesc de valva creata de articolul scris de un nume important din HoReCa autohtona. Altfel un antreprenor remarcabil, cu o putere de revenire demna de un documentar, hai nu pe Netflix dar macar pe profit.ro TV, consemnata intr-o carte foarte bine scrisa, pe care a remarcat-o si Hostiuc in ZF, Catalin Mahu tranteste pe masa un diagnostic nenegociabil – decat sa risc, mai bine nu deschid. Si enumera el riscurile, de toate felurile, reale, exagerate, surmontabile, pe care le-ar intampina. Ecourile de pe facebook se asezau cumva in siajul trist a resemnarii, cateva nume din advertising si industria vinului admiteau si ei ca da, va fi complicat, nu sunt solutii. Ce mi s-a parut de-atunci straniu era pozitia de asteptare a drobului de sare. Nu mai bine ne gandim totusi sa reinventam lumea de dupa 15 mai? Pentru ca va fi o altfel de lume. Cu multe spaime, cu multe restrictii, cu putine marje de manevra.
Tot atunci, cred ca in aceeasi zi, citeam acest material de pe businessmagazin care mi-a placut fix pentru ca cei doi tineri arhitecti asta faceau – gandeau si cautau solutii. Retailul care migreaza in online, receptia hotelului in buzunarul turistului, camping upscale in loc de hoteluri si tot felul de idei – important e sa gandim o altfel de lume, mai ales ca ne ajuta si tehnologia.

Strategia asta pe survival mode, wait and see – trece si asta, iese un vaccin, toate vor fi ca inainte, n-are sens sa cheltui cu tehnologia, oamenii vor veni la mall oricum, dupa izolarea asta – mi se pare ca nu e deloc singulara. Mai ales cei din marele retail, big shopping players, mall-urile au probabil acest tipar de gandire. Au investit enorm intr-un way of life, e greu si foarte inertial sa admiti ca lumea construita de tine – cu sutele de mii de metri patrati care asteptau trafic de mii de oameni pe ora si sute de mii pe weekend care-s acum pustii – poate deveni useless, decor de filme distopice.

Adevarul, ca intotdeauna, se plaseaza smechereste undeva intre. Sigur ca oamenii vor iesi in cele din urma la mall dar cei care vor avea de castigat forever de-aici inainte sunt cei care vor inova pentru a-i proteja pe oameni. Iar oamenii vor vedea si vor simti asta pe propria piele. Si atasamentul fata de cei care au grija de sanatatea lor va fi urias. Ii vor rasplati, le vor deveni loiali si fideli – mai vin aici pentru ca am vazut cu ochii mei si am simtit ce lucruri au facut ca sa ma protejeze.

It’s that simple. Si studiile confirma aceste supozitii intuitive – marea majoritate a respondentilor dintr-un studiu recent Edelman cred ca un brand sau o companie care pune profitul/banii pe primul plan, in detrimentul oamenilor, va pierde increderea consumatorilor like forever – detalii si intreg studiul, aici.

So, pe piata vor concura cei care nu reusesc sa isi transforme locul pentru ca nota de plata arata prea mult, in termeni de riscuri, de costuri. Pana la urma, La Mama era despre apropiere, “da-te un pic mai incolo sa incap si eu pe bancuta” si poate ca Mahu stie ca locul asta, as it was, nu poate fi distantat.
Dar vor concura si cei care regandesc pur si simplu ambientul. Un exemplu – tipic olandez, cum zice si autorul postarii, always a good, spontaneous and uncomplicated way to get over things. Mese distantate, design haios, simpatic, solutii rapide, gandite practic. Ok, nu e ideal, poate nu e foarte confortabil dar pare sigur. Pot sa ma protejez, e o distanta rezonabila, ma simt ok sa beau o bere, o cafea si sa si mananc ceva. Great, nici nu-mi doresc mai mult. Ceea ce si oameni ca Mahu ar putea sa faca. Tot La Mama dar un pic mai departe de ea; ca s-o protejam, ca pe toti batranii.

Pentru ca pana la urma si shopping center-urile erau despre aglomeratii; fiecare mall e o suma algebrica de cateva zeci de chiriasi tip La Mama, inghesuiti in jurul a sute de mese sau printre mii de rafturi. Cum era vorba aceea veche, cu bani multi, orice prost face chestii. Asa si in HoReCa si retail, cu trafic urias, oricine face vanzari. Challenge-ul major acum vine, sa aduci consumatori la punct ochit punct lovit – sa se simta suficient de safe sa intre, sa cumpere si sa vrea sa mai vina. Si sa le spuna si amicilor – bai, a fost ok, sunt safe astia de la … mergem si in weekend.

Inovatii, regandirea spatiilor, a traseelor, reinventarea experientei de cumparare. Cum arata un consumator de mall in vara lui 2020? Cat de stresat va fi si cat de repede va iesi daca ceva nu-i convine, lui, iubitei, fetitei sau nepotelului? Si ce e acel ceva? Gandire strategica, rapida, focus pe detalii, creativitate in costuri, echipe super profi cu oameni multi-tasking, campanii comunicate cu doza optima de realism, mai putina veselie nelalocul ei, mai multa grija, mai multe fapte. It would be a big world, out there.

Photo – @ Traian Panghe, Prague, 2017

Categories
planetarium

Cu masca, fara masca

Creativitatea si instinctul de neoprit al oamenilor pentru adaptare deschid drumuri neasteptate. Cativa studenti la Design au gandit o masca speciala pentru persoanele cu deficiente de auz, care nu mai pot comunica cu ceilalti, in matricea asta “cu masca.

Si au gasit o solutie simpatica – o masca transparenta in dreptul gurii; pare ca e un alt tip de realitate, mai transparenta, mai umana. Cat de mult foloseste empatia fata de nevoile speciale ale unora, iata. Ne ajuta pe toti sa devenim mai umani.

Pentru ca e ciudata lumea asta cu masca. Mi-am facut un selfie la volan, intr-unul din drumurile pe care le mai am prin oras, sa o am amintire. Asa ma gandisem, ca va fi doar o amintire. Deocamdata e inca realitate si ma gandeam la asta, oarecum visator, azi-dimineata, iesind din Lidl. Doua fete zvelte, subtirele, in blugi cu picioare lungi atasate, una din ele cu un tricou marinaresc asa, de vara si de mare. Trageau alene de doua sacose, nu foarte pline, indreptandu-se spre masina. Si cu masti.

Si ma gandeam, cum ne mai uitam la ceilalti de pe strada? Masca ne protejeaza, ne ascunde, ne da de gandit. Ne mai plac ceilalti, ce vedem din ei? Ce criterii mai folosim, cum ne mai orientam, cum fac cei din alte societati, cu burka?

Pe la sfarsitul anilor ’80, toata Romania se uita sambata de sambata la un soi de show TV, un stramos al lui Romanii au talent. Se chema “Cu masca, fara masca”, erau niste mici scenete jucate de marii actori ai generatiilor trecute, foarte bine machiati si mascati; un juriu format si din spectatori parca trebuia sa-i ghiceasca. Era fain, pentru acele vremuri chiar era un super show.

Cine ne mai cunoaste si cati ne mai recunosc azi cu mastile astea? Cand o dai jos, in fata cui si cat de vulnerabil vei fi? Si cine va fi rasplatit ca va ghici cine esti si cu ce anume?

Photo – copyright Traian Panghe, Bucharest, 2020

Categories
history planetarium

O suta de ani de generozitate

Cand citesti astfel de povesti, parca nimic in lume nu mai e a fel. Atata incarcatura simbolica si emotionala apasa pe umerii cititorilor, incat pare ca nu mai e suficienta emotie de strans, ca toata s-a adunat in jurul acestei povesti uluitoare.

Un veteran de razboi de 100 de ani, impliniti azi, a inceput acum cateva saptamani o campanie de strangere de fonduri pentru National Health Service, sistemul spitalicesc din UK. Capitanul Tom Moore merge de ani buni cu ajutorul unui cadru si si-a propus sa faca 100 de ture in gradina casei sale din Marston Moretaine, Bedfordshire, o provocare careia i-au raspuns sute de mii de oameni din Regatul Unit si din intreaga lume.
Aceasta minune de om a reusit sa faca posibila strangerea unei sume uriase – 30 de milioane de lire sterline. Sute de mii de felicitari si vederi au fos ttrimise pe adresa capitanului Tom iar nepotul lui, Benjamin, le-a sortat si aranjat pe toate in holul scoii unde invata.

Un om urias, care a reusit sa capaciteze energiile si eforturile unei natiuni a fost sarbatorit azi de o tara intreaga. Cititi povestea de aici si cautati si pe google altele; cu adevarat impresionante.

Categories
planetarium

Cei fricosi vor castiga razboiul, cei curajosi vor pierde bataliile

Tocmai citeam stirea asta de pe Reuters – Institutul Koch din Germania avertizeaza populatia ca inlaturarea restrictiilor a favorizat deja o noua crestere a numarului de imbolnaviri; rata infectarilor, subunitara la inceputul lui aprilie, a ajuns din nou aproape de 1 si daca nu se va opri aici, epidemia va exploda din nou in Germania.

Si m-am gandit la articolul pe care o prietena mi l-a trimis aseara; e pe unherd.com si se cheama “Pe care din cei doi epidemiologi ii crezi”, scris chiar de directorul executiv al site-ului, fost Editor-In_Chief la YouGov. Materialul descrie foarte accurate opiniile a doi epidemiologi cunoscuti si activi in perioada asta, care si-au impus cumva viziunile, diametral opuse, in tarile unde activeaza – suedezul Johan Giesecke si britanicul Neil Ferguson. Pe scurt, suedezul sustine ca nu putem face mai nimic – “it’s like a tsunami sweeping across Europe” – si va trebui sa acceptam ca vor fi pierderi majore de vieti, “but let it pass”.

La randul lui, Ferguson spune ca Suedia e inca pe crestere masiva de cazuri, in timp ce UK ramane la o rata de infectare subunitara si ca modul suedez de a rezolva lucrurile looks like Chinese style, autoritar si dirijist. Simpatici epidemiologii astia, n-ai fi zis ca au verva. Probabil contextul si luminile reflectoarelor puse pe ei ii stimuleaza.

Analiza polemicii dintre cei doi de pe unherd.com e ampla si merita citita. Cumva, intre cele doua opinii de aici se zbate intreaga omenire si zecile de guverne, orbecaind care mai de care sa gaseasca strategia cea buna. Cei care au testat ce mai mult sunt pe o panta descendenta a numarului de cazuri. Slovenia, Finlanda, Cehia, Germania… Oh, wait.. tocmai ce ziceam mai sus de avertismentele Institutului Koch; un semnal de alarma ca nici macar strategia ei nu e castigatoare, ca nici macar ei n-au rabdarea si intelepciunea sa mai stea in case.
Poate nu va mai fi asa. Scriem si ne gandim la lucruri care se schimba din ora in ora; totul se rastoarna si nimic nu mai sta in picioare. Am facut fotografia de mai sus in Londra, acum vreo 3 ani si mesajul mi se pare deja un artefact al unei trecute civilizatii, prea optimista si prea increzatoare.

Cred ca e timpul celor mai precauti, al fricosilor care vor avea rabdare sa stea cat mai mult in case. Da, mi se pare ca virusul asta rastoarna cu totul masa si ii pune pe viteji pe coji de nuca – unde va avantati, habar n-aveti cand si unde va va lovi din nou. We’ll see. Sper sa am rabdarea si frica sa stau indeajuns de mult in casa si sa vad finalul dezastrului si intrezarirea unui nou inceput. Sa vedem cu totii de fapt.

Si cand incepem ne tot gandim oare nu suntem prea fricosi si prea paranoici, acelasi Institut Koch ne spune ca sigur-sigur mai vine un val inainte de vaccin, poate chiar doua. Sa fim optimisti ca Eminescu, ce e val ca valul trece

Categories
planetarium

Nudisti-nudisti dar cu masca – stire din cehia scrisa de soldatul Svejk

Politia ceha e vigilenta si ne aminteste tuturor ce vremuri traim. Cativa nudisti care se bucurau de tot soarele de pe corp din statiunea Lázně Bohdaneč au fost atentionati sever si ferm – e ok fara pantaloni, fara, chiloti, fara sutien dar fara masca… nope! Practic, nu mai exista nudism, daca acoperim fie si o particica din corp, nu? Descoperirea completa si terifianta – aici

Ar fi fost de comentat, in stilul centenarului deja nemuritor Svejk – si daca se duc la cacare si ii bazaie musca, tot cu masca?