Mi-am luat zilele trecute niște pantaloni scurți de la Lidl-ul de lângă cartier și mă gândeam, uitându-mă la ei și la mine – prin intermediul oglinzii, să zic așa – că maxim până la același Lidl o să ies cu ei. Bine, pot extinde zona și până la un Lidl din oraș și chiar până la o terasă, dar să aibă musai un Lidl în zonă.

Cumva, hainele astea de la hypermarket vin la pachet și cu itinerariul social în care le vei purta. Ți-ai luat un tricou de 30 de lei? Cam de aceeași sumă te plimbi cu el. Încalți o pereche de șlapi de 25? O să -i tocești până la concurența sumei – să zicem de maxim 50 de ori până la gunoi. Dincolo de asta, e exploatare sălbatică a sarmanilor șlapi; n-o să vă ierte nici frații lor următori dacă nu le respectați durata de viață.

De fapt, cred că în general hainele cumpărate de oriunde vin la pachet și cu destinațiile în care o sa le porți. Ti-ai luat cămașă de la mall – o îmbraci când mergi la film la mall. Ai cumpărat o bluză Lacoste din Lisabona, te duci cu bluza în Lisabona – asta e aplicarea teoremei la mine, voi înlocuiți cu ce vreți. Am dat și de un tricou luat acum mulți ani din Barcelona; mâine dimineață m-aș sui echipat cu el, să mai dau o tură prin Barri Gotic și Barceloneta.

Teorema Socială a Purtării Hainelor asta ar fi: distanța socială până la care porți o haină începe de acasă și se întinde până la locul achiziției. Alte ocazii sociale sunt tot aplicații ale teoremei – restaurantul în care te vezi cu cineva, îmbrăcat în sacoul de la Cutare, e o extensie de brand a lui Cutare înspre food – același public, aceeași politică de prețuri, e clar că-s tot ei.

Încurcăturile de magazine nu-s bune, nasc încurcături și mai mari – adică nu vă luați costum de baie de la Carrefour, că acolo nu-i nici piscină nici mare. Maxim, mergeți la un hypermarket de la mare și vă luați de acolo.

Photo – copyright Traian Panghe, Lisabona, 2017