North is coming

Am vrut să dau titlul ăsta și să scriu despre noua dominație a Nordului în sport când l-am văzut pe Vingegaard în Copenhaga, aclamat de zeci de mii de danezi, după triumful din Marea Buclă, dar mi s-a părut c-ar fi prea mult; în fond, au mai fost nordici câștigători de Mari Tururi. Apoi l-am văzut pe Ruud în finală la US Open, ajuns și nr 2 în ATP și am ținut cu el tocmai pentru că voiam să câștige Nordul, încă o dată; chiar și așa, un norvegian în top 3 nu s-a mai văzut niciodată, iar de la Edberg, n-a mai ajuns nici un scandinav atât de sus (Söderling a fost totuși un accident); da, posibil să fie și Casper la fel și tocmai când visam la acest headline-pastișă, a venit Alcaraz și a răsturnat masa.

Nordicii au avut dintodeauna un spirit de năvală, care i-a împins să se prăvălească peste Europa, ca acum o mie și ceva de ani pe Canal și pe Atlantic. Echipa lui Preben Elkjaer Larsen din ’84-’86, cu bătăile turbate pe care le administra Iugoslvaiei (5-0 la Euro 84) și URSS-ului, ce meci, ce bucurie nebună acel 6-1 din Mexic 86. Sau cea din 92, când s-au năpustit pur și simplu peste stadioanele vecinilor suedezi și le-au confiscat titlul tuturor europenilor cu viță nobilă, venind de pe plajă. Și ironia culmii, au reușit cu isprava asta să le facă ziariștilor din întreaga lume un cadou nesperat – o străveche și uzată metaforă.

Până la urmă, am decis abia aseară să scriu despre Nordul care dă năvală, văzând Danemarca-Franța și pasele înșirate ca pe frânghiile bărcilor vikinge, cum ar spune bătrânul Chirilă. Viteza uluitoare, de o pasă pe secundă, imprimată de Eriksen cel ridicat din comă, e ceva ce rar vezi în fotbal; nu mai zic de Belgia și Olanda, în fond tot niște nordici.

Dacă tot mai tot cobor, o să întrebe lumea – unde se termină totuși Nordul, băi, Traiane. Nu se termină, abia începe, aș răspunde, schimbând valoarea gramaticală a lui începe/se termină, fix cum schimbă vitezele Vingegaard, Ruud, Eriksen, De Bruyne sau Verstappen; era culmea să nu-l pun și pe el; ok, Hakkinen și Raikkonen sunt de o mie de ori mai nordici, dar dă bine la exemplificare.

Pentru că asta e important – ca Nordul să dea cât mai multe exemple de dominație în sport. Și dau în scris că una din cele trei nordice de mai sus câștigă în decembrie în Qatar.