photo @copyright Traian Panghe, Uffizi Galleries, Firenze, 2022

Tentația injuriilor, a deraierii în violență verbală și discursuri razna e atât de mare în lumea de azi încât simpla asumare a unei perspective calme și lucide e o plasare suicidară între tranșee, în no man’s land. Ce mi se pare că ne mai poate salva e să privilegiem comunicarea, s-o punem în prim planul măsurilor de urgență. Sigur că multe din cauzele acestei agresivități în creștere sunt adânci, sunt psihanalizabile, sunt educaționale și de multe alte feluri. Dar comunicarea ne arată și cauzele imediate, dar și drumul către diagnosticare corectă.

Din perspectiva asta, opinia co-fondatoarei Dăruiește Viață, Carmen Uscatu, apărută recent pe hotnews, e rara avis și aplaud rechilibrul și voința de a transmite public, în societate, mesaje moderate:
„E regretabil că s-a ajuns la asemenea cuvinte – şi că Sidonia Bogdan a fost supusă unui val de ură şi că Ovidiu Vanghele a escaladat conflictul”;
„Eu cred că trebuie permitem în spaţiul public să fim contestaţi. Niciunul dintre noi nu face tot timpul ce-i mai bine. Şi cred că doar ascultând vocile celor care ne contestă putem să ne creştem standardele”;
„Eu înţeleg foarte bine şi valul de simpatie şi implicarea oamenilor. Dincolo de bani, e vorba de acea încredere şi de speranţa pe care proiectul a adus-o. Dar şi criticile ne ajută. Cred că putem învăţa unii de la alţii” (citate preluate de pe hotnews.ro).

În mod normal, într-o țară și o societate normale, civilizate, ar fi trebuit să avem o polemică decentă între două nume din presă. Lucrurile se întâmplă însă în România și, ca la Radio Erevan, sunt necesare niște precizări – da, a fost o polemică, dar decența era plecată departe. Da, sunt niște nume, dar ce au făcut personajele respective nu se cheamă presă.
Sidonia Bogdan a început prin a chestiona, pe bună dreptate, transparența veniturilor pentru cei care ajung demnitari, chiar și pentru cei care vin din ONG-uri, respectiv salariul de 20.000 de lei al Oanei Gheorghiu, criticat anterior, ipocrit și revoltător, de voci din PSD, oameni care câștigă de multe ori ilegal sau la limita gri murdar a legalității de 10 ori mai mult pe lună. Iar un salariu de aproape 4000 de eur pentru un manager este chiar mediu spre mic-mediu, aș zice. Sidonia Bogdan nu s-a luat de cuantum – și bravo ei aici – dar a chestionat esența atacului dinspre Grindeanu, catalogându-l drept atac politic. Ceea e corect.

Mai departe însă, stilul ei de scriitură – poate chiar modul în care raționează și evaluează realitățile politice – i-a jucat feste urâte. S. B. privește și judecă destul de mizantrop, ceea ce e util deseori, te ține departe de atașamente emoționale ridicole. Totuși, cu abordările astea distanțate riști să dai în sociopatie socială, mildly said. “Spitalul vieții” – referirea Sidoniei B la corpurile de clădiri construite de ONG-ul Dăruiește Viață, impresionante prin dotări, amploare, funcționalitate șamd – a fost percepută, pe bună dreptate, foarte urât de opinia publică. Și e responsabilitatea ei că n-a știut sau nu a interesat-o să comunice decent, fără aceste umori complet nepotrivite.

Și mai departe, cum se revoltă și se inflamează fiecare e de asemenea responsabilitate punctual-individuală. Dacă începi s-o porcăiești în comentarii, e evident că nu te țin nervii și că ai și probleme nerezolvate la caracter. Dacă ești și ziarist – și chiar unul cu anchete răsunătoare și la fel de impresionante precum rezultatele concrete ale activității ONG-ului Dăruiește Viață – și o iei “pe ulei”, în stilul inimitabil și deseori ciudat al lui Ovidiu Vanghele, atunci rezultă niște opinii/luări de poziție cel puțin jenante. Atât de jenante, încât co-fondatoarea Dăruiește Viață, Carmen Uscatu, fosta partenera de business a Oanei Gheorghiu, ținta inițială a Sidoniei Bogdan, a simțit nevoia să se distanțeze ferm de ele.
De ce oamenii nu reușesc să discute polemic și decent, să își înțeleagă măcar punctele de vedere, să formuleze obiecții la fel de civilizat? Sunt oameni de presă, ar trebui să aibă în instinct să reflecteze un pic înainte de a scrie; un pic e un fel de-a spune, uneori cântărești minute în șir un cuvânt, o sintagmă, o frază, ca să poți surprinde cât mai exact ce vrei să spui, să acoperi sau să excluzi toată plaja de nuanțe pe care vrei sau nu s-o transmiți. Unde au ajuns cei doi e de necomentat: jigniri idioate de-o parte și de alta, o bălăcăreală de neprivit.

Nu e deloc singular acest episod, toată societatea e învrăjbită, aruncată în spirale de violență, intoleranță și mânie necontrolată. Și revin – cu atât mai importantă și de prețuit e intervenția lui Carmen Uscatu, care încearcă să aducă un pic de decență și echilibru, să pondereze aceste excese teribile.

Sau mai puțin Caragiale și mai mult Shakespeare. Dileme existențial-hamletiene ale presei

Cam în aceeași ordine de idei, a incapacității presei de azi în a reflecta corect, decent și echilibrat realitățile turbulente ale lumii de azi, tocmai s-a întâmplat un alt episod, cu efecte planetare, aș spune. Faptele sunt:
BBC director general Tim Davie and CEO of News Deborah Turness have resigned, after a newspaper report suggested a BBC Panorama documentary misled viewers by editing a speech by US President Donald Trump, după cum anunță chiar BBC.
Motivul: acum o spătămână, The Telegraph a publicat un memoriu de 19 pagini scris de un fost consultant extern al BBC, care scria, printre altele:
The Telegraph has published the internal dossier that has plunged the BBC into crisis. The document, written by former journalist Michael Prescott and sent to the BBC board, exposes a string of incidents that demonstrate serious apparent bias in the corporation’s reporting. They include evidence that BBC Panorama “doctored” a speech by Donald Trump to make it wrongly appear as though he directly called for violence on the day that his supporters stormed the US Capitol. Mr Prescott, who until June 2025 was an independent adviser to the BBC’s Editorial Guidelines and Standards Board, also highlights serious problems with BBC Arabic’s reporting on Gaza, in which it apparently gives extensive space to the views of Hamas. Elsewhere, he raises concerns that a unit of rogue LGBT+ reporters is censoring coverage of the trans debate, and highlights how the BBC’s own flagship fact-checking service, Verify, produced a “thoroughly wrong” report suggesting car insurers were racist.

Pe scurt, BBC este acuzată de lipsă de obiectivitate și abordare părtinitoare în câteva dosare majore – Hamas/Gaza, LGBTQ și Donald Trump. Ce-ți poți dori mai mult când vrei să definești lumea de azi decât această înșiruire esențializată a dramelor noastre contemporane?
Iar BBC pare că se prăbușește cu zgomot în termeni de de credibilitate reputație, simbol planetar al abordării echilibrate, imparțiale, lucide, acoperitoare a realităților. Și nu de ieri, nu de câțiva ani; decenii întregi a construit BBC acest edificiu.
Mai mult despre subiect, într-o analiză The Guardian, care nuanțează, sigur, din perspectiva guardianistă, mai aproape de stânga laburistă, s-o spunem, dar nu lipsită de o anume luciditate necesară. De exemplu, în acel memoriu, fostul consultant Prescott se întreabă de ce documentarele BBC Panorama nu abordează și subiectul Kamala Harris, deși episodul menționat se referea la momentul 6 ianuarie 2021, nu la candidatul republican Trump. Adică te focusezi pe un moment teribil pentru democrația americană, declanșat de retorica bolnavă a lui Trump cum că Biden i-a furat alegerile și trebuie musai să faci alt documentar să vorbească și de candidatul democrat (documentarul e produs înainte de alegerile prezidențiale din noiembrie 2024), deși nu există un fapt semnificativ, de asemena gravitate în dreptul lui Harris… Detalii și nuanțe despre rolul aproape imposibil al presei de azi – nu mai poți aborda o temă fără să privești cu atenție și precauție la partizanii acelui subiect și să-i mulțumești abordând la pachet și o temă cu adversarii..

Cumva, orice rol asumat de echilibru și de privire exterioară lumilor adverse aflate în conflict se prăbușește sub greutatea de nesuportat a adversității. Pare că e nevoie ca acest uriaș arsenal de violență să fie eliberat cumva; iar drenarea acestei violențe societale prin instituții de moderare a tensiunilor – presă, justiție, educație, dialog, da, dialog!… – devine aproape imposibilă.