Categories
business marketing

Condica de reclame și reclamații (III) – Twistul lui Despot și finalul epic salvează campania Tazz de lasFierbințeală

Toată lumea din industrie s-a uitat la noul film de scurt metraj al brandului Tazz by emag iar cine nu l-a văzut, îl vede aici, sper. Întâi aș remarca bugetul; nu-s cel mai avizat producător A-V din piață, dar așa, din avion, e aproape de cinci zerouri; oricum sunt patru cifre cu una mare în față, mai rar pe la noi, mai ales în pandemie.

Apoi e o discuție mai amplă despre noul fusion client-agentie-endorser/actor/comediant. Sunt deja multe campanii în care brandurile, la propunerea agențiilor sau din inițiativa proprie, au adus stand-up-eri, actori, artiști, cărora le-au dat mână liberă la creație în diverse concentrații, să zic așa, agențiile rămânând cu un anume input creativ, mai mic sau mai mare. În astfel de proiecte, nu există roluri clare, doar regizorul e instanța supremă, Înalta Curte de Creație și Producție; în rest, un talmeș-balmeș creativ-sau-nu-prea, în care dinamica agenție-endorser/actor dă tonul și direcția. Deseori, agenția e pusă în fața scriptului împlinit, mai spune două trei chestii și gata; alteori, ea vine cu ideea, o dezvoltă cu endorserii, clientul se uită la unii și la alții cu atenție și aprobă produsul final care nu mai seamănă cu ce era inițial.

Și apropo de asta, e interesant de urmărit dinamica dialogurilor din acest making of vorbit pe care-l face Moisescu alături de protagoniști; aș fi fost curios să-l aud și pe Buliga dar probabil că nu era disponibil din motive de regie pentru Las Fierbinți. Entuziasmul nestăvilit al gazdei nu ascunde chiar toate ridurile campaniei. Mai ales în poveștile ușor forțat-vesele ale lui Suciu întrezărești câteva mici-mari-discuții întâmplate acolo. Detaliile care m-au făcut să râd au fost promovarea impetuoasă pe care și-o face Bobonete (la 07:55) și subsecvent, ideea că el și-a prezentat scripturile direct la client, care a chemat apoi și agenția să lucreze, împreună cu Bobonete. Vă imaginați amplitudinea ridicărilor de sprâncene la Jazz când a sunat clientul – guyz, tocmai am primit de la Bobonete un script…

E evident că în astfel de situații, managementul de proiect se împrăștie difuz între agenție, client și celălalt furnizor de creație, Bobonete în speță. Frustrarea pentru agenții e că nu mai au controlul iar clientul așteaptă ca cei doi furnizori să se-nțeleagă între ei. Așteptările sunt însă diferite și poziționările destul de contondente – omul-vedetă vine cu un profil și cu o reputație câștigate în showbiz și vrea să-și impună rapid argumentele – glumele le fac eu, gagurile sunt ale mele, facem totul cum îmi place mie. Agenția și clientul sunt însă destul de circumspecți când se retrag să analizeze; în sala de spectacole și pe ecrane decid încasările și publicul dar în marketing sunt mai multe niveluri și criterii de evaluare. E un balet simpatic privit dinafară, o luptă sângeroasă fără sânge văzută dinăuntru.

Practic, agenția pierde project managementul dar câștigă un rol nou – acela de curator/negociator/ talent manager; sau hai să zicem managementul se diversfică – trebuie să cultive talentele, să le lase să se desfășoare, până la un punct sau altul, să negocieze apoi cu clientul, cu regizorul, să-i aducă pe toți la masă, dacă se poate înainte de filmari șamd.

Overall, am avut discuții înflăcărate cu mai mulți colegi despre video-ul ăsta; rămân la părerea că a ridicat standardul de producție în ro, nu neapărat și cel de calitate. Sunt niște nuanțe care sună strident – “con salsa-malsa”, de exemplu, e cam de porc și probabil unul din momentele în care agenția nu a putut să-și impună poziția (mi-e clar că replica e a lui Bobonete). Iarăși interesant e că Bobonete nu pomenește nimic de Jazz când își prezintă marfa pe canalul de youtube al recent lansatului său podcast DA BRAVO; omul mulțumește cu drag clientului, regizorului, casei de producție și atât.

Totuși, există un mare totuși care trebuie spus: video-ul are un twist absolut remarcabil care nu doar că salvează de la scufundarea în LasFierbințeală low level dar îl ridică masiv – metalele grele ale lui Despot, jocul lui actoricesc dar și prestația lui Chef Bontea și toată urgia și cafteala din final sunt epice. Super bravo pentru Jazz și pentru regie.

Și pentru client, da – e mare lucru să bagi atâția bani, chiar dacă îi ai de la șeful tău Mecena, pardon Emag și distorsionezi un pic piața de advertising în categorie. Poate că și ceilalți vor investi mai mult și mai bine. Nu am cifre în față dar am stat mult în fața ecranelor în ultimul an și pot să spun că nici un competitor internațional sau român nu a investit în producția vreunei campanii la nivelul celor de la Tazz. Poate la media să fi cheltuit mai mulți similar, dar în producție Tazz rulz.

Photo – copyright Traian Panghe, Bruxelles, 2019