Probabil că marele deschizător de drumuri în antropologia post-modernă a vinului a fost Sideways; dincolo de povestea plină de umor, jucată excelent de Paul Giamatti, Thomas Haden Church și Virginia Madsen, filmul, tradus la noi “In vino veritas”, a inaugurat un trend cultural, astăzi prezent pe tot mapamondul – turismul vinului. Sigur că a devenit și “nașul” celebrului efect Sideways pentru soiul Pinot Noir și acest detaliu îl face cu atât mai important în istoria culturală a vinului de după anii 2000.

Marile publicații au azi capitole separate dedicate – enumăr aici doar câteva, Decanter sau Wine Folly – pentru că, nu-i așa, vinul a încetat să mai fie un simplu accesoriu plat, pus pe o masă, la o cină sau un prânz în familie; a devenit mod de viață, istorie, artă, socializare, geografie și toate la un loc.

Ca mai toate trendurile occidentale, noua dimensiune antropologică a vinului a ajuns și la noi, propovăduite intens încă din deceniul trecut de unul din “apostolii vinului”, Cezar Ioan. Coleg de facultate și amic bun de 30 de ani deja, Cezar scrie pe vinul.ro, cezarioan.ro și pe oriunde găsește un colț de hârtie digitală și a trecut de ani buni la nivelul următor – concepe și organizează evenimente majore ale industriei; între ele, și serii diverse de excursii cu și despre vin. Am ratat destule până acum, dar în week end m-am urnit, alături de un grup de entuziaști și profesioniști în comunicare și marketing, înspre Crama Apogeum. Unul din cele mai interesante și de succes povești antreprenoriale despre vin, Apogeum este creația exclusivă a lui Virgil Mândru, proprietarul Cramelor Tohani.

Am colaborat cu Tohani (era să zic în deceniul trecut, dar se întâmpla tocmai în 2007 ) pentru brandul Sânge de Taur și în 2009, pentru designul etichetelor Alb și Negru de Tohani. Spre finalul acestui interval de consolidare și creștere constantă și calitativă a businessului Tohani 2009-2022, a apărut și povestea Cramei. Într-un context local încărcat de semnificații istorice al fostului Conac de la Tohani, Virgil Mândru l-a reconstruit și restaurat, cu un bun gust rar în România. Aici își construiește istoria soiul românesc Fetească Neagră și produsele lui de excepție – vinurile.

Nu întâmplător am început cu Sideways și cu efectul Pinot Noir. De ce n-ar fi zona Dealu Mare, Tohani și Apogeum locul în care s-ar putea întâmpla marile povești de notorietate ale soiului românesc Fetească Neagră? Oare ce campanie smart de PR ar putea fi derulată pe ani buni, de exemplu cu invitarea unor mari case de producție să filmeze scenarii de filme inspirate de vin în această viitoare Toscana românească ?

Priveliștea dealurilor terasate și a viilor, apusul de soare, vântul răcoros, vinurile nemaipomenite, toate sunt fabuloase. Paradoxul acestui posibil Efect Fetească Neagră e că îl putem genera fiecare, mergând la cramă și bucurându-ne de tot ce oferă acei oameni – peisaje ca din ghidurile turistice, un pahar de vin bun și o felie de viață cum rar mai găsim prin țara asta.

Photo – copyright @ Traian Panghe, Gura Vadului, Romania, 2022