Nu văzusem niciodată primele episoade. Pur și simplu, cred că în 1998, când Acasă TV a început să-l difuzeze, n-am fost pe fază. Vuia deja orașul dar ajungeam târziu acasă la TV – pun intended – pentru că ieșirile la Motoare se prelungeau zilnic mult peste ora de difuzare. După mai mult de 20 de ani, am văzut în sfârșit primele episoade din Seinfeld. Greu de dus trecerea timpului Practic, ceea ce vezi sunt douăzeci si ceva de ani care ți se aștern frumos în spate – sau lângă, pe canapea, ocupând-o aproape pe toată.

Și te uiți fascinat și vrei să vezi cu toți ochii minții și ai amintirilor ce nu ai văzut atunci. George are o claie de păr, întinsă pe jumătate de scalp și o cămașă mov-violet, whatever, o culoare turbată; probabil era tot ce găsiseră decent în agitația primelor zile de filmare; și își dau seama și ei de asta, pentru că primele dialoguri sunt fix despre cămașă. În schimb, prima chelneriță din micul restaurant, nemaipomenită: o roșcată placidă, care-i zice vreo două lui Costanza de până și Jerry râde – cred că așa era la-nceput, darnic cu râsul; și l-a drămuit mult mai târziu.

Șocul apare la Kramer. Stângaci, nelalocul lui, Cosmo cel puțin pare tot timpul aruncat în cadru de echipa de filmare, care face mișto de el. Famelic la propriu, prima lui scenă din apartamentul lui Jerry e iconică; aproape că ți se strânge inima și te gândești, băi, totuși, ce inimă au avut și cei din NBC că i-au lăsat să meargă înainte. Chiar și așa, are câteva replici tari, simți că iese ceva din slăbănogul ăla. Costanza e deseori teatral, exagerat, joacă prea mult; mai ales la spălătorie. Doar Jerry e tare din primele secunde până la generic; mereu egal cu el însuși și cu toate glumele lui nevrotice.

Cu toții am vrea să avem în viață niște oameni de la NBC care să înțeleagă zâmbind că uneori prima dată nu se pune. Einmal ist keinmal. Cât de relevant e să faci ceva o singură dată, nu? Nemții au decis, înțelepți la faza asta, că nu se pune. Și ce funny e că Elaine nu apare în primul episod; n-au avut curaj s-o scoată în cadru. Lasă să vedem cum iese primul și te chemăm imediat. Nu, Larry? Claaar, dăm noi un semn neapărat. I-o fi crezut?

Photo – @ Traian Panghe, Versoix, 2016