E ironic să vezi cum un star-system care înfrunta briza oceanului cântând pe prova Titanicului ajunge să facă o serie care aruncă pe fundul mării schemele și manierismele filmelor de la Hollywood, refuzând inclusiv trucuri de înfrumusețare personală CGI, ca să arate publicului versiunea necomplexată și autentică a poveștii. Kate Winslet face asta cu dezinvoltura personajului Rose ajunsă, ce sa vezi, bunică la patruzecisi. Bine, nici n-ar fi imposibil, scena cu Jack/Leo din mașina de pe Titanic era cum 25 de ani, dacă și copilul lor născutdupă ar fi fost la fel de grăbit, ar avea acum copil mic.
Așadar, bunica Rose, de fapt Mare-Anne Sheehan, ca să revenim totuși, e detectiv de poliție într-un orășel oarecare de pe coasta de Est, care se cheamă, ironic, Easttown, pe care îl survolăm de la înălțimea camerei de filmat, ca într-un documentar despre viața aparent banală a polițiștilor americani. Seria Mare of Easttown durează cu totul vreo 6 și ceva și ne-o arată pe Mare și familia ei mare, împrăștiată afectiv și mental de calamități pe care nu greu le intrezărim, în molozul care acoperă, figurativ vorbind, obiectivul camerei. Iar peste toată această pâclă se aștern câteva intrigi polițiste, de fapt alte drame locale și încrengături de destine.
Anti-eroina detectiv luptă din greu cu eșecurile personale și profesionale – rar am văzut personaje care cară în spate atâția rucsaci plini de erori și de fapt rar am văzut prestații actoricești atât de puternice ca a lui Kate Winslet. E ceva gri-metalic și greu de dus în tot serialul ăsta dar foarte reconfortant e să vezi că oamenii se pot ridica aproape la fel de ușor precum au căzut. Nu mai sunt aceiași, e o iluzie să crezi asta dar se ridică și merg mai departe. Pe hbogo.
ps – scena din fotografie are un umor colosal; grijă mare la fotoliu sau canapea, să nu cadă pe jos de râs și ele.
Sursa foto – https://www.imdb.com/title/tt10155688/mediaviewer/rm1589626369/
Comments are closed.