Comentez campanii pentru că mi se pare mandatory în job description-ul oricărui creativ. E un exercițiu comstant de evaluare a competiției, a pieței și mai presus de toate, a ta. Evident că e un prag critic care-mi “declanșează” scrisul – îmi place atât de mult/mă enervează atât de tare. Uneori scriu cum aș fi făcut eu ce mi se pare greșit. Sfaturile sunt gratis, dar asta nu-nseamnă că cineva suficient de curajos să-mi dea ulterior un brief nu va plăti pentru asta. Mă gândesc să dau și puncte Pang campaniilor, ca la vinurile lui Parker, cu accent pe mă gândesc. Deocamdată, PangSays.

Când am dat peste el pe facebook, -am uitat de câteva ori la rând la video-ul Kaufland care vrea s-atragă producătorii români. Mare miză, ofcors – tot consumatorul român freamătă și pufnește la raft, unde-s produsele noastre? Așadar, un demers absolut valid și oportun – hai să le spunem că-i așteptăm la noi!
OK – și cum traduc ei asta în comunicare chestia asta? Cu o campanie făcută, evident, cu AI. Cine ne arată cel mai frumos ogoarele, dealurile și câmpiile patriei decât un video făcut cu LLM. Plastic mult, bani puțini – mult mai puțini decât cu Chișbak, de exemplu, unul din cei mai buni artiști Houdini style din ro.
Hai să dăm și drumul la sonor, că așa, pe mute, ai zice, ia uite, simpatic, ce peisage, cum ar vorbi unii…
Și încep să clipesc des. Wtfucking fuck is this? Vor să-l convingă pe “fermierul român” cu astfel de approach? Poate pe copiii lui, dacă s-ar mai uita la “desene” din late nineties… Copy-ul sună ca un voice over la Cartea cărților, pentru cine e suficient de bătrân sau cu memorie de elefant. Pentru cei mai tineri, să folosim o comparație adecvată – pare un promo la canalele de cartoons pentru toddleri, Duck TV and stuff.

La modul didactico-pedagogic – e important să-ți alegi cu atenție tools-urile creative cu care abordezi un tip de comunicare. Degeaba ți se pare ție smart și witty un dialog imaginar cu șoimii și albinele, când te adresezi unui om din cu totul altă “ligă a imaginației”, cu fermieri mai din topor, neduși la biserica de filme de artă. Rar am văzut ceva mai inadecvat. ȘI mă întreb de fapt cum a interpretat marketingul marelui retailer lucrurile. Crede că ajung la fermieri în stilul ăsta? Well, doubt it very much, thank you.

Ce bine totuși că ne mai putem clăti ochii și cu video-uri faine, cum e campania Napolact pentru iaurtul Pofticios. Am ciulit urechile de la primele dezacorduri; am recunoscut instant soundtrack-ul copiilor de la Anti-academia de muzică, pe care-i ascultasem deja la Guerilla, râzând în hohote în mașină. Foarte bine totul – de la muzică la costume, cu pijamalele alea simpatice. Plus – numele e hazliu și witty. Ce mai, bravo Next!
Daaar, evident că-s și cârcotaș. “Culturi vii”? Nu sună un pic ciudi când vorbești despre iaurt pentru copii? Știu ei chestii d-astea științifice despre bacterii? I know, e mai degrabă pentru mămici super-informate, but still – “culturi vii”… Ok, maybe is just me.

Vopsești cu Danke, deci faci amor cu spor.
Și încă un număr cu Catena!

Am și o reciclare de observații vechi; altfel spus, de la copii sărim la activități prin care pot apărea și copii. Respctiv, două campanii care rulau simultan anul trecut, că de-aia am și râs, cu puternice și simpatice conotații sexuale. De la coincidența rulării concomitente mă și-ntrebam: o și mișcare subterană de promovare a coțăielii casnice, ceva cu natalitatea? Poate era aceeași grupare de creativi care își marcau o agendă subterană? N-o să știm niciodată, vorba cântecului. Ce știm sigur e că Danke și Catena rulau fin – și împachetate frumos, pe valori de brand, nu așa.
La Danke era o lucrare, mă-nțelegi, iar Catena o dădea pe șleau – că dacă vârsta e doar un număr, atunci hai. De remarcat call to action-ul hotărât al doamnei cu farmacia, dar și stilul tineresc al celor doi vopsitori casnici. Vopsești cu Danke și faci amor cu spor, cum ar veni.
OK, la Catena nu mă miră. Am zis dintotdeauna și unii râdeau când le explicam: (deja răposații) Arșinel și Stela endorsau puternic încă de-acum 15 ani f..taiul cu pastile ajutătoare pentru vârsta a treia. Toate spoturile lor cu și fără perdea, glumițele de teatru de revistă de anii 70-80 erau despre asta. Așa că ce avem acum nu ne miră, again. Ce m-a distrat, cum ziceam, a fost duo-ul de răsunet cu Danke. Deci se poate, tovarăși și cu sex.