Am mai strâns o colecție de mirări&stupefacții de advertising. Cea mai recentă e ad-ul cu care Art Safari se promovează pe facebook. Trebuie să recunosc că mă fascinează – vorba unui prieten, pare că ai mult timp liber, dar nu e neapărat asta, o fac și în pauzele de gândit la alte proiecte – să descompun și să fac arheologie pe idei și sensuri. Dar la asta de la Art Safari mi-a făcut realmente o mare plăcere intelectuală să râd și să mă tot gândesc ce-or fi avut în cap.
Pare un jap-jap către toți habarniștii de artă, snobii semidocți, pafariștii cu 6 la BAC și licențe la facultăți obscure, de pe poziția absolut degajată și arogantă a cunoscătorului de artă.
Bun, da’ de ce ai alege să te promovezi în felul ăsta “arogant”mai superior” și șmecher? Evident că există un răspuns și o justificare, altminteri smart – “psihologie inversă, boss, e un ad care îți adună laolaltă toată floarea cea vestită a cunoscătorilor și prin această șmecherie ne facem solidari prin aroganță cu acești connaisseurs.” And I get it. Aplauze, da, serios. Chiar e smart.
Singura greșeală majoră că în copy ar fi trebuit scris “împotriva celor care cred că Pallady e un bulevard”, nu pentru. Că aici e deruta: pare un mesaj cu dedicație căruia-i lipsește fix un call to action – Pentru cei care cred că Pallady e un bulevard, stați dreaq acasă, nu vă obosiți să veniți pe la noi, n-avem de vânzare nimic pentru voi, inculților. Să vină ăia care gustă poanta și se simt valorizați.
Lung call to action, într-adevăr. Da’ l-aș fi făcut așa, lung și explicit, ca să mă răcoresc de toată obida pe care am pus-o, eu, Art Safari, față de toți buoii și inculții.
Bun, da’ după ce cântărim toate astea, ce rămâne? Chiar e un ad de imagine bun, un equity copy valoros pentru brandul Art Safari? Că toate astea aici se adună, precum colesterolul. Și e colesterol dintr-ăla bun sau dăunează la brand, e doar grăsime dintr-aia nașpa, care ne cauzează la sănătatea comunicării?

Ei bine, eu, ca doctor de comunicare care a rezolvat niște pacienți la viața mea, spun cu mâna pe stetoscop: nu e ce trebuie, domnu’ pacient Safari. Nu așa construiești o imagine faină de brand, cu glumițe dintr-astea de hăhăială. Sigur că e memorabilă și poate că e și virală, pun intended. Dar e urât, ca să zic așa, inestetic și are de-a face cu arta, cu spiritul ei liber, nonconformist, incluziv, uneori ironic, în răspăr, dar rareori sau mai deloc atât de arogant și suficient sieși. E o glumiță de colecționari mizantropi, acriți, care nu mai știu cum săs e distreze și ei puțin. Și uite că vine Art Safari să le mai mângâie piticii. Mai birjărește, așa.

Marele și deja bătrânul retailer de electrocasnice nu mai are foarte multă siguranță de sine când vine vorba de pay-offul cu care-și ademenește consumatorii. Feature-ul lor de livrare cu două persoane, valoros, util, comod – bravo lor că reușesc asta în condițiile de pe piața muncii – e comunicat cu o frenezie demnă de mai multă energie consumată în alte campanii. Eventual în alfabetizarea superioară a oamenilor care aprobă copy-uri. Guyz, livram cu doi oameni, fara batai de cap, la livrarea produselor voluminoase, este un pleonasm pentru care v-ați chinui mult să treceți a opta, dacă ați da de o nebună de profă de română. Chiar zgârâie pe nimeni în compania aia repetiția asta – livrăm cu doi oameni la livrare? Sau ați explicat-o cu argumentul, ei, lasă, că e mai bine repetăm, să le intre oamenilor în cap?
Nu e mai simplu și mai clar – livrăm produse voluminoase cu doi oameni, fără bătăi de cap ? Ca să vorbesc un pic în termeni de stilistică și pragmatică a limbii, locul în care punem în frază cuvintele, care au niște funcții sintactice clare, influențează claritatea mesajului pe care alcătuirea sintactică o transmite.
Mai simplu spus – ce livrăm, complementul direct, e bine să stea fix lângă verb, că nu degeaba întrebarea definitorie și identitară a complementului direct e pe cine/ce urmată instant de verb. So, livrăm ce? produse voluminoase. Apoi înșirăm simplu, firesc, noutatea absolută a ofertei. Nu e musai s-o pui în față, să ne grăbim ca fata mare la măritate, cum se zice, că stricăm efectul; pierdem din claritate.
Iar locuțiunea adverbială fără bătăi de cap, care întărește oferta, o așezăm frumos pe final, ca să întărim un pic, metaforic.
Ia puneți-le față în față –livram cu doi oameni, fara batai de cap, la livrarea produselor voluminoase
respectiv – livrăm produse voluminoase cu doi oameni, fără bătăi de cap.
Nu-i așa că simțiti mai puține bătăi de cap cu a doua variantă? Ei bine, la asta folosește un copywriting cu multă limbă română la purtător.